Concluzia de ansamblu a acestor alegeri locale este cea care se vede de acum: PSD – 20 de consilii judeţene şi 1.438 primării, din care 15 în reşedinţe de judeţ; PNL – 17 consilii judeţene şi 1.237 primării, din care tot 15 în reşedinţe de judeţ; UDMR – 4 consilii judeţene şi 199 primării câştigate (plus 4 faţă de 2016); USR-Plus – 45 de primării; PMP – 50 primării; Pro România – 35 primării; ALDE – 15 primării. Demonizarea susţinută a PSD de „echidistantul” preşedinte Klus Iohannis, la fiecare declaraţie de presă, s-a dovedit finalmente inoperantă. Şi fotografia alegerilor include şi racolarea de primari de la „ciuma roşie” de către PNL, reeşapaţi, şi deveniţi alături de noii congeneri „motorul schimbării”. Anul trecut pe 12 august Biroul politic al PNL decreta că nici o filială din teritoriu nu va primi primari PSD. În fine, elogiul adus de Klaus Iohannis rezultatelor PNL, partid al cărui sponsor moral a fost, printr-un partizanat politic grosier, pare bizar, fiindcă partidul său n-a câştigat alegerile locale judecând după indicatorii specifici ai acestora: numărul de consilii judeţene şi de primării. Mai mult, liberalii au pierdut vreo două mari fiefuri, Timişoara şi Braşovul, iar în Capitală chiar au făcut o figură modestă, deşi o ţin langa cu victoria lor. Cumulat, dreapta formată din PNL şi USR ating aproape pragul de 50%, şi de acest detaliu trebuie ţinut cont. Klaus Iohannis nu ne-a spus nimic, n-a făcut nici o referire, la circul sordid din Capitală, la Sectorul 1, unde lucrurile arată prost, şi prin mânăriile probate prin imagini video de netăgăduit. Ce s-ar fi întâmplat dacă alegerile erau organizate de PSD nici nu mai trebuie gândit. Sunt zeci de încălcări ale legislaţiei electorale, se spune în gura mare, de grupurile de manifestanţi. Plângeri peste plângeri la Parchet, dar stupoare, Clotilde Armand, dată câştigătoare, are o singură problemă: de ce a existat acea cameră video, când în toată clădirea au fost camere video instalate şi preşedintele BEC a dispus acoperirea lor cu ziare. Imaginile difuzate la emisiunea lui Mihai Gâdea arată clar cum anumite persoane cotrobăie la sacii cu buletine de voturi, într-o clădire a Biroului Electoral de circumscripţie a Sectorului 1. Chestiunea renumărării voturilor a ajuns imperativă. Finalmente tot circul sordid dezvoltat atestă că batista pe ţambal nu se mai poate pune, şi alegerile au fost prost organizate, deşi erau o repetiţie pentru alegerile parlamentare care, nu-i aşa, trebuie câştigate de „partidul meu”. Nestins la timp, scandalul va irupe în presa europeană, pentru o companie deloc avantajoasă… Minskului. Procurorii au intrat deja pe fir şi să vedem finalizarea anchetei declanşate. Oricum, BEC trebuie să găsească o soluţie imediată, salvatoare, la cele întâmplate: poate dispune renumărarea voturilor, dar poate şi lăsa lucrurile aşa cum sunt. Ne reamintim deja de prezidenţialele din 2009. Când chiar judecătorii de la CCR au fost pregătiţi să nu admită renumărarea. Complicată situaţie. De ce? Fiindcă renumărarea voturilor la Sectorul 1 riscă să scoată la iveală un modus operandi şi atunci cooperarea cu Belarusul vine de la sine. Metoda a fost exersată, după toate aparenţele, şi la alegerile europarlamentare fără nici o inhibare, fiindcă Liviu Dragnea declarase că nu va proceda la numărătoarea paralelă. Cele întâmplate la Sectorul 1 din Capitală survin într-un moment în care –recent- alături de Polonia şi Lituania, printr-o declaraţie comună, Bucureştiul îşi oferea sprijinul oferind know-how-ul pentru reforma politică şi economică, evidenţiind că alegerile libere, corecte şi transparente sunt un drept democratic fundamental al oricărei naţiuni. Peste toate acestea, nu excludem ca tema fraudării alegerilor să devină „calul de bătaie”, pentru alegerile parlamentare.
