În a cincizecea zi după Învierea Domnului, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Cincizecimea, sărbătoare ce aminteşte Pogorârea Sfântului Duh peste apostoli, aşa cum Hristos le-a făgăduit acestora înainte de Înălţarea Sa la ceruri. Şi fiindcă în aceeaşi zi, în urma cuvântării Sf. Apostol Petru s-au convertit la creştinism aproape 3.000 de suflete, care au format prima comunitate creştină din Ierusalim, tot astăzi sărbătorim şi întemeierea Bisericii creştine. Azi, ca şi în vechime, se aduc în biserici frunze verzi de tei sau nuc, care se binecuvântează şi se împart credincioşilor, simbolizând limbile de foc ale puterii Sf. Duh care s-a pogorât peste apostoli.
Scriptura ne spune că în ziua Cincizecimii, ”toţi apostolii erau la un loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duh Sfânt.”
După înălţarea Domnului, apostolii au rămas în Ierusalim, aşteptând “puterea de sus” promisă ce avea să le călăuzească paşii în împlinirea poruncii de “a vesti Evanghelia la toată zidirea”. Vuietul venit din cer vestea că vorbele lui Hristos adresate ucenicilor Săi, “Eu voi ruga pe Tatăl şi El alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac”, acum devin faptă. Arătându-li-se după învierea Sa, Domnul le-a poruncit ucenicilor: “Mergând, învăţaţi toate neamurile”. Dar când să fi învăţat ei limbile atâtor neamuri, fiindcă nu ştiau decât limba lor maternă, aramaica. Pogorându-se peste apostoli, Duhul Sfânt i-a învăţat într-o clipă tot ce unii nu pot învăţa nici într-o viaţă de om. Puterea de a înţelege şi de a vorbi alte limbi a fost primul dar din “Vistieria Bunătăţilor” pe care l-au primit apostolii pentru a putea începe propovăduirea Evangheliei. A sluji lui Dumnezeu prin cuvânt, spun Sf. Părinţi, a fi “gura lui Hristos” este darul cel mai preţios al Cerului. Mai târziu, Duhul Sfânt a revărsat peste ei darul facerii de minuni, al profeţiei şi al cuvântării, al credinţei, al dragostei, pentru că acestea toate numai El le poate naşte în om. Dumnezeu vine cu atotputernicia Sa în întâmpinarea neputinţei noastre şi aşa putem descoperi câte ceva din adâncul cel ascuns.
Biserica învaţă că puterea Duhului Sfânt se împărtăşeşte prin harul dat la hirotonie arhiereilor, preoţilor, diaconilor şi prin Sfintele Taine săvârşite de aceştia. Duhul Sfânt este cel care sfinţeşte apa botezului, untdelemnul mirungerii şi, la Sfânta Liturghie, preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele lui Hristos. Toţi creştinii primesc darul Sfântului Duh îndată după botez, prin Taina Mirungerii. În felul acesta, noi devenim purtători de Duh, care, zice Sf. Teofan Zăvorâtul, este sufletul sufletului omenesc.
Aşadar, în ziua Cincizecimii, o altă făgăduinţă dumnezeiască se împlineşte: Duhul Sfânt se pogoară asupra primei biserici creştine, şi prin ea Hristos este mai legat de noi decât în vremea când mânca pâinea ţarinilor cu ucenicii Săi.
