O şansă neaşteptată pentru Victor Ponta

Premierul Victor Ponta, liderul social-democraţilor şi co-preşedintele USL, împreună cu liderii PNL şi PC, Crin Antonescu şi Daniel Constantin, sunt aşteptaţi astăzi după-amiază la Craiova, pentru a participa la un miting electoral de amploare unde, bineînţeles, îşi vor exprima deplina susţinere pentru Ion Prioteasa şi Lia Olga Vasilescu, candidaţii PSD Dolj pentru Consiliul Judeţean, respectiv Primăria Craiova. Aparent, evenimentul este unul de rutină electorală, dar în subsidiar are şi o simbolistică aparte: aceea de a demonstra forţa USL şi, în particular, a PSD, care, de fapt, oferă întreaga vigoare acestui parteneriat politic. Cel puţin la Dolj. Ceea ce premierul Victor Ponta de bună seamă ştie. Trecând deseori prin Craiova, în drum spre vestul ţării sau spre Târgu Jiu, judeţ în care a obţinut în două rânduri mandatul de parlamentar, năzuim că o mai fi reflectat şi asupra Doljului. Un judeţ cu potenţial social-democrat, şi nu fiindcă aşa s-au născut oamenii sau fiindcă aşa li s-a năzărit. Ci fiindcă există şi unele explicaţii logice, asupra cărora nu acum trebuie insistat. Trebuie doar reamintit că acest judeţ de tradiţie, fără a fi singurul, merită un plus de interes din partea Guvernului, pentru o revigorare economică. Doar atât. Un plus de interes. Semnal că s-a schimbat ceva. În rest, dincolo de tot felul de reproşuri, mai mult sau mai puţin îndreptăţite, premierul Victor Ponta are o şansă istorică. Venită când nu ne mai aşteptam. Populaţia atinsese un grad de nemulţumire de acum cunoscut, care îl va putea susţine în toate măsurile „de deratizare”. În interviul acordat joi seara pentru Realitatea TV, Andreei Kreţulescu şi lui Adrian Cioroianu, premierul a avut un discurs aproape impecabil sub aspectul prudenţei, mereu atent la „linia roşie” în răspunsurile la incitantele întrebări. Prin refuzul oricărei agresivităţi şi răspunsurile strict tehnice. N-a fost singura sa prestaţie să-i spunem eclatantă. Într-un dialog anterior cu Emil Hurezeanu, la Money Chanel, în cadrul emisiunii „Compas”, după prezenţa lui Tony Blair la Bucureşti, a oferit, de asemenea, dimensiunea sa culturală. Deşi ambianţa politică românească nu crede în bibliotecă. La noi a prins rădăcini ideea „folclorică” potrivit căreia politicianul trebuie să fie „băiat deştept şi pragmatic”, fără prea multe fasoane cărturăreşti, fără lecturi, fără „intelectualisme”. Numai că nici Barack Obama, nici Angela Merkel, nici Mario Monti, nici Francois Hollande, nu sunt înguşti oameni de cabinet. În fine. Am amintit de Francois Hollande, la a cărui prezentare, la Paris, în toiul campaniei electorale, Victor Ponta a răspuns prezent. Alături de alţi lideri social-democraţi. Port-bonheur? Aşa s-ar părea. Mai ales că siteul „Le Monde” de ieri ne oferă un titlu care n-are nevoie de traducere: „France – Allemagne: purquoi Francois Hollande a une chance historique de changer l’Europe”. De ce ar avea nevoie premierul Victor Ponta în evitarea oricăror viitoare sincope privind „politica de cadre”? Poate, în primul rând, de o clonă a fostului şef de cabinet al lui Barack Obama, Rahm Emanuel „Rambo” (între timp ales primar al oraşului Chicago, din primul tur de scrutin), principalul său consilier politic, evreu, participant în 1991 la Războiul din Golf, cel care „a verificat” fiecare propunere de membru al guvernului SUA, stăruind asupra suspiciunilor legate de situaţia materială inclusiv a secretarului de stat Hillary Clinton, căreia i-a dat, în cele din urmă, avizul. N-a mai urmat nici o contestare. Victor Ponta este premierul care poate demonstra că, deşi suntem la porţile Orientului, rămâne imun la propria clientelă de partid, îşi poate reprima orice apetit de imagine crescută şi de etalare a unor calităţi actoriceşti, la posturile de televiziune care şi-l doresc ca invitat, ştiind să stopeze orice tertip apărut în şterpelirea banilor publici. Deocamdată, în sondaje este apropiat de Jean-Marc Ayrault, premierul francez, şi el la început de mandat. Şi Uniunea Europeană freamătă.