Ucraina, urgenţa relativă a UE!

Ultimul summit european de la Bruxelles, dedicat Ucrainei, n-a adus nicio decizie concretă şi asta fiindcă voinţa politică a majorităţii liderilor UE, de a spori sprijinul militar pentru ţara aflată în război, se confruntă cu probleme de finanţare. Într-un asemenea context neliniştitor avertismentul lui Charles Michel, preşedintele Consiliului European, a sunat destul de provocator: „Dacă vrem pace trebuie să ne pregătim de război. Rusia nu se va opri în Ucraina şi trebuie să trecem la o economie de război”. În primul rând preşedintele Consiliului European nu este original în aserţiunea enunţată, reproducând un vechi dicton latin „Si vis pacem, para bellum”, dar nu asta e problema, ci logica sa, fiindcă dacă vrei pace te poţi pregăti de pace, iar nu de război. În fine, nu mai continuăm inutila demonstraţie. Cei 27 au atins doar propunerea Comisiei Europene de a folosi nouăzeci la sută din veniturile generate de activele ruseşti îngheţate pentru a cumpăra arme pentru Ucraina, îmbrăţişând propunerea Cehiei de a procura 800.000 de obuze din afara blocului UE-NATO, pentru a susţine în continuare Kievul. Nimic concret în ceea ce priveşte impulsionarea industriei europene de apărare. Dar au fost doar „primele discuţii”. Desigur, voinţa politică de a susţine în continuare Kievul a fost puternic exprimată. De altfel, UE a anunţat deja din luna februarie a.c. un nou ajutor de 50 miliarde euro pentru perioada 2024-2027, expresie a îngrijorării în faţa ameninţării ruse. Majoritatea liderilor europeni sunt hotărâţi să suţină Ucraina, cel puţin la nivel declarativ, „atât cât va fi nevoie şi cât de intens este necesar”. Numai că fiecare decizie anunţată, şi nematerializată, are consecinţe pe teatrul de război. Aflat la Beijing, ieri, ministrul francez de Externe, Stephane Sejourne, a cerut omologului său Wang Yi să trimită „mesaje clare Rusiei” cu privire la războiul din Ucraina, pledând pentru „un echilibru de putere favorabil Ucrainei”. Greu de înţeles eliptica afirmaţie. La summit-ul celor 27 de la Bruxelles s-a mai spus, şi afirmaţia aparţine premierului eston Kaja Kallas, că dacă fiecare ţară ar consacra cel puţin 0,25% pe an din PIB-ul său ajutorului pentru Ucraina, Rusia ar putea fi învinsă. Niciodată în existenţa ei UE –născută din dorinţa de a consolida pacea dintre ţările altă dată beligerante şi de a omogeniza bunăstarea- n-a fost atât de belică, alimentând o densă atmosferă anti-europeană. Sâmbătă purtătorul de cuvânt al preşedinţiei ruse, Dmitri Peşkov, scrie publicaţia rusă Vzgliad, a răspuns la declaraţia lui Zelenski, referitoare la disponibilitaea Ucrainei de a începe negocieri de pace, fără condiţia revenirii la graniţele din 1991. Declaraţia este, în măsura în care ceea ce a declarat Zelenski se confirmă, de luat în seamă. Dmitri Peşkov a explicat că reprezentanţii Ucrainei vor trebui să ţină cont de faptul că de la începutul războiului, nu al operaţiunii speciale, realitatea geo-politică s-a schimbat, şi noua realitatea nu poate fi ignorată. Mai clar, se sugerează că Zelenski ar accepta pierderea Crimeei, dacă Vladimir Putin va fi pregătit pentru dialog, cu condiţia renunţării la teritoriile intrate în componenţa Rusiei după începerea războiului. Astfel, Zelenski ar modifica propriul scenariu pentru o reglementare paşnică, definit de Moscova drept „formula lui Zelenski în 10 puncte” refuzată categoric de Kremlin. Ultima rundă de negocieri ruso-ucrainiene s-a consumat în martie 2022 la Istanbul. Până acum Zelenski declarase că autorităţile de la Kiev sunt pregătite să înceapă negocierile, numai după ce trupele ruse vor fi retrase, integral, de pe teritoriul ucrainian. În Elveţia este preconizat un summit, dedicat „formulei Zelenski”, iar la Kiev se afirmă că discuţia cu Rusia ar putea avea loc în cadrul unui posibil summit de pace, tot în Elveţia, al cărui ministru de Externe, Ignazio Cassis, a precizat ca alternativă la participarea Rusiei, la o reglementare paşnică a conflictului nu există şi că demararea unui proces de pace, fără Rusia, este imposibilă. Moscova nu va participa bineînţeles în absenţa unei invitaţii. Situaţia rămâne oricum confuză, dar şi volatilă. Volodimir Zelenski, al cărui mandat de preşedinte expiră, rămâne ferm pe poziţie: daţi-ne bani şi arme şi când vom ajunge la graniţele din februarie 2022 atunci se va putea negocia. Nu este nevoie să ne întoarcem la graniţele din 1991, care includeau şi Crimeea. Rusia nu va renunţa, după toate aparenţele, de declaraţii e vorba, la cele 4 regiuni noi (Doneţk, Lugansk, Herson, Zaporojie) din care o parte se află în continuare sub controlul autorităţilor ucrainiene. Fără ajutor susţinut din partea Occidentului, asta nu mai trebuie reiterat, Kievul va avea probleme şi va mai pierde teritoriu, încât Elon Musk a prezis că Ucraina va pierde şi Odesa şi astfel ieşirea la Marea Neagră, existând riscul ca Moscova să se apropie de Transnistria. Elon Musk propune îngheţarea conflictului de-a lungul actualei linii de front. Cum Rusia nu acceptă limbajul ultimatumului, şi rămâne iritată de rusofobia de care are cunoştinţă, nimic nu pare promiţător. Pierderile umane, şi nu numai, rămân imense de o parte şi de alta, dar cel mai puţin în acest război de uzură, pentru care Occidentul însăşi nu este pregătit, contează… oamenii.