Cele aproape 250.000 de exponate pe care le adăposteşte, unice în lume şi cu o valoare inestimabilă, dar şi istoria zbuciumată pe care o poartă pe umeri fac din Muzeul Olteniei o adevărată comoară a Băniei. Conducerea muzeului şi autorităţile locale au organizat, ieri, o festivitate pentru a marca un secol de existenţă, punând sub privirile invitaţilor cele mai preţioase odoare pe care le păstrează de atâţia şi atâţia ani. Ca o adevărată lespede – nevăzută şi, totuşi, deosebit de trainică – dorinţa arzătoare pentru conservarea trecutului s-a aşezat la temelia acestui muzeu. Iar cea mai frumoasă surpriză a fost prezenţa, în mijlocul cercetătorilor şi a muzeografilor craioveni, chiar a fiului profesorului Ştefan Ciuceanu, cel care a făcut demersurile pentru înfiinţarea primului Muzeu Regional de Arheologie şi Etnografie din Craiova, actualul Muzeu al Olteniei.
Muzeul Olteniei s-a înfiinţat chiar în data de 1 aprilie 1915, exact acum 100 de ani, meritul pentru înfiinţare acestui muzeu avându-l profesor Ştefan Ciuceanu care a întreprins demersul pe mai mulţi ani. Absolvent al Şcolii Normale Superioare pe vremea direcţiei lui Alexandru Odobescu şi al Universităţii Bucureşti, licenţiat în ştiinţe (1898), avându-i ca profesori pe VA Urechea, Gr. Tocilescu şi Nicolae Iorga, Ştefan Ciuceanu fusese numit, în 1911, directorul Fundaţiei Aman, dar înlăturat din funcţie în 1914. „Colecţiile muzeului trebuie să fie nu numai o simplă îngrămădire de obiecte, ci din ele să se degaje specificul propriu al poporului român”, spunea profesorul Ciuceanu în memoriul adresat prefectului Dolj de la acea vreme, Constantin N. Popp. După toate demersurile făcute, la 1 aprilie, prefectul a dat dispoziţia pentru înfiinţarea muzeului (decizia nr. 8386 din 28 mai a dispus înfiinţarea muzeului începând cu data de 1 aprilie 1915), iar către sfârşitul lunii mai 1915 va fi emisă şi decizia de înfiinţare a muzeului regional. Ştefan Ciuceanu a fost numit director onorific, s-a instituit şi un comitet consultativ compus din directorul liceului „Carol I” – Ion Florescu şi revizorul şcolar de Dolj – Ştefan Ioanid. Primul buget alocat a fost de 300 de lei.
Anii tinereţii
Prima denumire a fost de Muzeu Regional de Antichităţi şi Etnografie şi nu a avut un sediu propriu, ci a a funcţionat în incinta Palatului administrativ (Prefectura de astăzi). Cu fondurile de la Prefectură şi altele donate de sponsori, boieri ai vremii, conducerea muzeului cumpără un burghiu cu trepied de la Turnătoria de fontă şi Fabrica de maşini A Waideman (cu 400 de lei) şi o hartă a judeţului Dolj şi începe un plan amplu de săpături arheologice. Entuziasmul este mare, se sapă la Lişteava, la Moţăţei (în curtea lui Ion Călin Iovan), la ”Măgura lui Traian” din comuna Coţofenii din Faţă, aflată pe proprietatea doctorului I. Măldărescu. S-au descoperit, pentru prima dată urme materiale care au aparţinut culturii Coţofeni, cultură care marchează perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului. Un an mai târziu, în primăvara lui 1916, împreună cu elevul său, CS Nicolăescu-Plopşor, descoperă aşezarea preistorică de la Sălcuţa. În paralel, din fondurile primite, se fac şi achiziţii de obiecte de pe piaţă, fie de la colecţionari, fie de la anticari. Se cumpără trei agrafe din bronz, trei monede de argint dacice, două inele – unul din bronz şi altul de argint – o pereche de cercei romană găsită la Reşca Romanaţi şi cumpărată de la anticarul Iosef Eschenasy, o pereche de paftale din argint cizelat şi aurit care au aparţinut protopopului Amzulescu. Şi multe altele.
Jaful din timpul Primului Război Mondial
Comorile strânse cu greu în primii doi ani de existenţă vor fi însă jefuite, tânărul muzeu al Craiovei având parte şi de momente de răscruce în existenţa sa. La 24 noiembrie 1916, Armata I Craiova a cedat în luptele date pe Jiu şi trupele germane au invadat oraşul. În 24 de ore a fost evacuat întregul Palat administrativ, cu tot cu muzeu, aici fiind instalată Direcţia de căi ferate germane. Muzeul îşi încetează activitatea, iar profesorul Ştefan Ciuceanu este nevoit să părăsească oraşul. Când se întoarce, în 1918, tot pe postul de director, face o evaluare a pagubelor: 12.750 de lei. În cei doi ani de ocupaţie a nemţilor, au dispărut cele mai frumoase exponate: colecţia de ouă încondeiate (200-250 de piese), 21 de chilimuri şi scoarţe vechi ţărăneşti (între acestea şi cea mai frumoasî piesă a muzeului, o scoarţă pe fond liliachiu, decorat cu trandafiri, oameni şi păsări în zbor stilizate), 22 de prestelci vechi, şase icoane, şi multe altele. Tot materialul arheologic de vârstă preistorică pe care îl descoperiseră la Coţofeni fusese depozitat în conacul şi la sera de flori a prefectului Popp, dar şi acestea au fost distruse. Pentru recuperarea acestor obiecte deosebit de valoroase se merge chiar la Berlin, dar patrimoniul furat de armata germană nu se mai întoarce niciodată la Craiova.
Muzeul se răsfaţă acum în patru secţii
Aceasta este o doar o frântură din existenţa zbucuimată a Muzeului Olteniei, care funcţionează acum în patru secţii, fiecare cu sediul său: Secţia Istorie-Geografie (pe strada „Madona Dudu”, nr. 14), Secţia de Ştiinţe ale Naturii (în fostul Palat Ramuri, pe strada „Popa Şapcă”, nr. 8), Secţia de Etnografie (la Casa Băniei) şi Laboratorul de Restaurare şi Conservare (în clădirea cunoscută sub numele de extindere Secţia Istorie). „Trebuie să vorbim despre cel puţin trei lucruri nemaipomenite care s-au întâmplat în viaţa muzeului. În primul rând, trebuie să încercăm să transmitem un mesaj populaţiei Craiovei şi Olteniei că foarte multe dintre exponate se vor schimba periodic şi că nu poţi să spui că am vizitat muzeul Olteniei şi Muzeul de Artă şi nu am de ce să mă mai duc că l-am văzut odată. În al doilea rând, despre faptul că, în aceşti ani, au crescut specialişti extraordinari care fac faţă oricăror confruntări cu colegii lor din ţară şi străinătate. Şi nu în ultimul rând despre fondurile oferite acestui muzeu. Pentru cele patru secţii vorbim de aproape 11 milioane de euro. Şi robinetul nu s-a închis încă, sunt bani care vin. Dorinţa şi ambiţia noastră foarte oltenească este aceasta: de a face acest muzeu să fie comparabile cu cele pe care le vedem în ţară şi în străinătate”, a declarat preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa.
Cercetătorii craioveni, felicitaţi pentru munca lor
Prefectul de Dolj, Sorin Răducan, a salutat iniţiativa prefectului Constantin N. Popp, care, în 1915, a dat decizia de înfiinţarea a muzeului. „Constat că acest muzeu arată foarte bine, are foarte multe exponate care să arate cam tot ce este important în istoria acestei zone. Aş vrea să felicit Consiliul Judeţean pentru faptul că, în ultimii ani, a acordat o foarte mare atenţie reabilitării muzeelor Olteniei. Avem de curând, Muzeul de Artă care este redeschis. Pot să spun că suntem în Europa la nivelul muzeelor şi sper că vor fi obiective turistice interesante pentru toţi cei care vor trece prin această zonă”.
Viceprimarul Dan Daşoveanu a felicitat conducerea judeţului pentru finanţările acordate şi colectivul de cercetători pentru munca lor.„ După 100 de ani, întreaga mea consideraţie pentru tot ceea ce aţi făcut în ultimii 12 ani. Din partea CLM Craiova şi Primăriei Craiova, vă asigur de întregul nostru respect faţă de tot ceea ce a făcut facut familia Ciuceanu pentru Craiova, de eforturile pe care le-aţi făcut şi dvs personal ca să fim şi noi, Craiova, pe orbita culturală a României. Vă felicităm, domnule director, şi vă asigurăm de întregul nostru sprijin şi de consideraţie noastră faţă de munca dumneavoastră şi a minunatului colectiv cercetător”. Felicitări la adresa muzeografilor craioveni a transmis şi consilierul judeţean, Daniela Tarniţă, preşedintele Comisiei de Cultură a Consiliului Judeţean Dolj.
De ce avem nevoie de Muzeul Olteniei
Evenimentul s-a bucurat de prezenţa fiului profesorului Ştefan Ciuceanu, care a vorbit despre rolul fundamental pe care îl reprezintă întotdeauna un muzeu. „Ceva care vreau să şterg foarte repede din memoria mea este faptul că cineva cuteza să spună că sunt prea multe muzee în România, uitând ce înseamnă muzeul, natura formativă şi evocativă, obligatoriu conservatoare a valorilor, ce a însemnat pentru cultura noastră naţională existenţa unor muzee. Am întâlnit aici, de-a lungul anilor, oameni pricepuţi, care îşi onorau profesia şi chiar unii dintre dânşii mergeau mai departe, îşi păstraseră sentimentele şi resentimentele faţă de cei care doborâseră statuile, le topiseră. Noi, oltenii, parcă prezentăm alt orizont spiritual. Parcă avem altfel de comportament şi oricât de grele au fost furtunile, cât de puternice au fost seismele care au trecut peste noi, sâmburele a rămas acelaşi, aceeaşi rezistenţă. (…). Presiunea publicului îşi aduce aminte că trebuie primenit, chiar îmbogăţit. În privinţa aceasta nu îmi fac griji”, a mărturisit Radu Ciuceanu referindu-se la echipa de cercetători şi conducerea actuală a Muzeului, directorul Florin Ridiche fiind, înainte de toate, un pasionat cercetător care iubește această meserie.
