Un consilier apropiat al clanului Gaddafi, Mohammad Islail, a petrecut câteva zile la Londra, unde a avut întâlniri cu responsabili britanici, înainte de a se întoarce la Tripoli, a anunţat BBC. Cotidianul „The Guardian” a menţionat în ediţia sa de ieri, prezenţa unui consilier din anturajul lui Said al Islam, unul dintre fii lui Muammar Gaddafi. Ministerul de externe britanic nu a putut furniza un comentariu pe marginea contactelor cu responsabili libieni, pe care nici nu le-a confirmat, reafirmând că „în toate contactele noastre reiterăm clar că Gaddafi trebuie să plece”. Potrivit BBC, Mohammad Ismail a fost trimis la Londra pentru a identifica o soluţie de ieşire pentru liderul libian. „The Times” oferă o altă versiune. Vorbind de o „simplă vizită de familie” şi că guvernul britanic a profitat de ocazie, remiţând un mesaj pentru colonelul Gaddafi. Citând o sursă anonimă din cadrul guvernului britanic, a precizat că întâlnirea secretă nu a fost decât una dintre cele organizate în ultimile două săptămâni între cele două ţări. Mohammad Ismail este prezentat ca un personaj cheie din anturajul lui Saif al Islam şi a reprezentat Tripoli în negocierile pentru achiziţionarea de arme, după cum consemnează una dintre telegramele diplomatice, dezvăluite de WikiLeaks. Toată această efervescenţă diplomatică a dobândit noi dimensiuni după ce s-a vorbit de defectarea fostului şef al serviciilor de informaţii şi a ministrului afacerilor de externe libian, Moussa Koussa, sosit miercuri pe micul aeroport englez Farnborough, după o misterioasă vizită privată de 48 de ore în Tunisia. Aparent, nu se poate vorbi de progrese din moment ce şeful diplomaţiei britanice, William Haghue, a anunţat expulzarea a cinci diplomaţi libieni suspectaţi de ameninţarea securităţii opozanţilor. Cum NATO a anunţat deja disponibilitatea preluării comandei tuturor operaţiunilor militare în Libia, pentru a pune în aplicare aspectele legate de Rezoluţia 1973 a ONU, se vorbeşte doar de o „tranziţie” între coaliţia internaţională şi NATO. În schimb, insurgenţii au reuşit o contraofensivă, preluând controlul asupra oraşelor Ajdhabiya, Brega şi Ben Jawad, din estul ţării. Forţele loaiale lui Gaddafi au dificultăţi tot mai mari câmpul de luptă. În general situaţia este confuză. Rusia afirmă că susţine integral declaraţiile secretarul general al NATO, Andres Fogh Rasmussen, conform cărora operaţiunile militare nu au alt scop decât apărarea populaţiei civile şi nu înarmarea acesteia. Mai mult, ambasadorul Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, a spus că embargoul ONU asupra livrărilor de arme se aplică tuturor părţilor, şi nu doar regimului Gaddafi. Enigmatică însă rămâne succesiunea operaţiilor avute în vedere. Într-o emisiune a canalului american ABC, aflat în compania secretarului de stat Hillary Clinton, secretarul american al apărării, Robert Gates, a declarat că apropiaţi ai colonelului Gaddafi au început să defecteze, rând pe rând. El a mai precizat că obiectivul militar al intervenţiei în Libia nu este răsturnarea colonelului Muammar Gaddafi, pentru că orice răsturnare de regim este foarte complicată. „Uneori este nevoie de mult alteori se poate întâmpla foarte repede. Dar aşa ceva nu a fost niciodată obiectiv militar”. Fireşte, există o diferenţă între un obiectiv militar şi unul politic, şi ceea ce ştim deocamdată este că Barack Obama şi alţi lideri occidentali au cerut, în repetate rânduri, colonelului Gaddafi să plece, dar acest deziderat nu este prevăzut în mandatul acordat coaliţiei internaţionale de către Consiliul de Securitate al ONU. Şi atunci?
