Aşa trebuie să decurgă o seară pe “Ion Oblemenco”! Victoria e necesară, dar nu suficientă. Oltenia e tărâmul unde succesul poate lipsi, dar nu şi fotbalul, spectacolul. Iar Mirel ştie. Pe el îl aşteptam la marginea terenului. Zbuciumat. Implicat. Coleric. Oltean. De la cei 6 mii de fani, acolo unde am scăzut, pornim “renaşterea”. Aceşti 6 mii, cei mai fideli, cei mai răbdători, dispuşi să exulte, să treacă de la agonie de extaz, să îndure, să huiduie, să riposteze la adresa tuturor, a adversarilor, a arbitrilor, a propriei echipe, îi învită şi pe ceilalţi, mai pretenţioşi, să se alăture pentru a ne bucura împreună cu Ştiinţa. Măcar 15 mii cu “U” Cluj şi vom continua numărătoarea.
Ştiinţa a dat gol repede, nu şi-a perpelit fanii, dar continuarea a venit abia pe finalul primei reprize, cu goluri în ambele porţi. Partea a doua a fost caimacul. Cinci goluri per total, alte ocazii, fotbal deschis, victorie fără emoţii, dar am retrăit bucuria fotbalului. Până şi neputinţa lui Lukic a atras zâmbete în acest context, nu huiduieli. Centralul Mladinovici a fost penibil, la fel şi Haţegan, de la VAR. De această dată a fost un lucru pozitiv, fiindcă atunci când Ştiinţa e prejudiciată, fanii se apropie şi se aprind şi mai mult. La debut, brazilianul Safira n-a dezamăgit, dar nici n-a impresionat. N-a marcat, nici n-a avut ocazii, a fost totuşi în joc, implicat, a făcut presing, a redublat, n-a reacţionat când Mitriţă l-a lăsat “cu jokerul pe liber”.
Oltenia e un tărâm unic în România. Ne-a exasperat fotbalul taciturn precum figura care-l ghida de la marginea terenului. Eram în drum spre play-out, dar puteam să fim şi primii, tot degeaba… Suntem cei mai aprinşi dintre români şi nu putem înghiţi fotbalul molcom. Oltenii sunt în stare să dea ultimii bani pe bilete la meci pentru ei şi familia lor, dar să nu se simtă insultaţi. Când câştigi cel mult salariul mediu pe economie şi îţi iei abonament să nu lipseşti de la stadion, dar îl vezi pe Ivan simulând, mimând fotbalul, ori pe Markovic intrând în ofsaid din cauza burdihanului, şi pe alţii jucând la alibi, rabzi cât poţi, huidui, apoi dezertezi. Când nu ai parte de respect ani la rând, te cuprinde lehamitea, deznădejdea. Ştiinţa trebuie să asude pentru a readuce lumea îndepărtată de dezinteres şi antifotbal.
E numai un succes, cu o echipă care probabil va retrograda, dar nu asta e ideea. Vrem să ne implicăm, să suferim sau să savurăm, orice, numai să nu adormim la stadion! Fotbalul exprimat printre dinţi, cu maxilarul rigid, nu ne prinde. Rădoi înţelege. Să sperăm că va tolera şi în acelaşi timp că va fi suportat mai mult decât la precedenta descălecare. Deocamdată a avut un debut la nivelul celui precedent, când califica Ştiinţa en-fanfare în returul cu ucrainenii. Fiindcă pe cât de exploziv a fost startul, pe atât de incendiară a fost despărţirea. Cu “U” Cluj va fi altceva, fiindcă Ştiinţa va întâlni o echipă cu câţiva ecşi dornici să dea maximum, mai solidă, mai experimentată, mai ajutată de arbitri. Va trebui să depăşească rapid euforia şi, ajutată de mai mulţi fani din tribune, să abordeze probabil un pic diferit partida. Dar important e ca suporterii să aibă încă o seară agreabilă, cu fotbal, nu cu un simulacru.
Universitatea Craiova – Poli Iaşi 4-1
Au marcat: Baiaram 2, Mitriţă 42, 49, Cicâldău 79 / Alin Roman 45.
Universitatea Craiova: L. Popescu 6 – Carlos Mora 6, Zajkov 6, Badelj 6, Bancu 7 – Cicâldău 7 (D. Barbu 80), Screciu 6, L. Houri 7 (Mekvabishvili 64) 6 – Baiaram 7 (Bană 73), Safira 6 (Lukic 80), Al. Mitriţă 8. Antrenor: Mirel Rădoi
Poli Iaşi: J. Fernandez – Guilherme Soares, Fl. Ilie (S. Stefanovic 59), Claudio Silva, Ispas – Adăscăliţei, M. Bordeianu, Gouet (S. Camara 58), A. Gheorghiţă – A. Roman, Tailson (C. Creţ 73). Antrenor: Vasile Miriuţă
Arbitru: Horia Mladinovici 4.
