De miercuri seara, peste 1.000 de tractoare mari s-au strâns în capitala Belgiei şi asta în timp ce o reuniune a Consiliului European era planificată. Punctul de adunare era sitaut la câteva sute de metri de perimetrul foarte sigur al sediului Consiliului European, unde cei 27 de lideri ai statelor europene urmau să se întâlnească pentru un summit dedicat Ucrainei, la care problema agricolă era una… secundară. Între doleanţele fermierilor figura legislaţia complexă de mediu, supraîncărcarea administrativă şi importurile neloiale. Cu o seară înainte, fermierii francezi şi belgieni blocaseră un punct de graniţă „împreună”, denunţând „denaturarea concurenţei”, ratificată prin acordurile de liber schimb, solicitând „anunţuri foarte clare”. Multă vreme preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, n-a părut să fie interesată de fermieri. Acum când îşi propune să candideze pentru un al doilea mandat, în condiţiile prelungirii revoltei fermierilor, a aflat despre ce este vorba. Sondajele indică o creştere a extremei drepte în Parlamentul European, care ar putea schimba echilibrul. Polonezii, românii, ungurii, slovacii chiar bulgarii nu vor să mai audă de produse ucrainiene în UE, mai puţin fiabile, obţinute cu costuri de producţie mai reduse, prin folosirea de substanţe fitosanitare interzise în spaţiul comunitar, motorină şi îngrăşăminte chimice mai ieftine ş.a.m.d.. Deşi doleanţele fermierilor pot fi multifactoriale, toţi protestează împotriva standardelor europene considerate prea drastice. Măsurile Pactului Verde european sau Green Deal sunt în mod deosebit evidenţiate: reducerea utilizării pesticidelor, dezvoltarea agriculturii ecologice şi protejarea biodiversităţii, toate slab tolerate de protestatari. Şi toţi doresc să fie despăgubiţi, atât în urma secetei, din multe areale geografice, dar şi pentru pierderea de venituri legată de deschiderea pieţei europene pentru cerealele, oleaginoasele, carnea de pui, de proveninţă ucrainiană. Dacă cei 27 de lideri europeni au convenit finalmente asupra unui pachet suplimentar de 50 miliarde euro pentru a sprijini Ucraina, în cadrul bugetului UE –ajutor numit „facilitate pentru Ucraina”-, garantând astfel o finanţare stabilă, previzibilă şi pe termen lung, pentru fermierii protestatari mare lucru nu s-a discutat şi nici convenit. Şi inclusiv premierul francez Gabriel Attal a cerut, ieri, ca problema limitării importului de cereale ucrainiene în UE să fie inclusă într-o negociere. Or, executivul european doreşte să prelungească, până în iunie 2025 suspendarea taxelor vamale şi a cotelor de export agricole ucrainiene şi moldoveneşti către UE, dar are în vedere şi măsuri de salvgaldare, incluzând posibilitatea ca statele membre să limiteze temporar importurile de… păsări, ouă şi zahăr din Ucraina. UE nu a inclus însă cerealele printre produsele „sensibile”, la care importurile pot fi limitate. În contextul tensionat creat, provocarea Comisiei Europene porneşte de la recunoaşterea locului fermierilor în noul model de dezvoltare prin aplicarea Green Deal. Una dintre revendicările majore ale fermierilor, GAEC 7 (scoaterea din circuit, în fermele cu suprafaţă mai mare de 10 hectare a patru la sută din suprafaţă) a fost prelungită cu un an. Dar cam atât. Chiar dacă revendicările agricultorilor sunt extrem de diverse, una dintre acestea a fost comună: cerealele ucrainiene, care au inundat spaţiul UE. Considerat deja un paria european, premierul ungar Viktor Orban, într-un mesaj difuzat de partidul său Fidesz, a criticat concurenţa neloială a produselor ucrainiene. „Comisia Europeană trebuie să apere interesele fermierilor europeni, şi nu invers. Soluţia la această problemă este schimbarea celor responsabili de la Bruxelles în timpul alegerilor europene din iunie”. Liderul naţionalist, mai izolat ca niciodată, estimase de la începutul acestei săptămâni că mobilizarea fermierilor arată „cât de gravă este Ucraina pentru Europa, indiferent de război”. Nu e deloc exclus ca mesajul lui Viktor Orban să facă priză, mai mare decât se estimează, chiar dacă este o… oaie neagră la Bruxelles.
