Sărbătorim, astăzi, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, o zi a conştiinţei de neam, o zi a împlinirii peste veacuri a aspiraţiilor de reintegrare. Evocăm cu evlavie înaintaşii, eroii marelui război şi mai ales făuritorii Marii Uniri. 1 Decembrie 1918 nu marchează doar Unirea de la Alba Iulia, ci un mare proces istoric început în 1859 şi încheiat, din punctul de vedere al naţiunii române în 1918. După cum se ştie la 29 decembrie 1919 Parlamentul României vota legile privind unirea Transilvaniei, Crişanei, Maramureşului, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei cu România. La 106 ani, de la momentul istoric, astăzi în nişte circumstanţe speciale, sub apăsarea votului pentru alegerile parlamentare, după prima rundă a prezidenţialelor, derapate literalmente, după cum ştim, sărbătorim momentul istoric. Miza principală a alegerilor de astăzi o reprezintă configuraţia viitorului Parlament, numărul de mandate obţinute de fiecare partid. Letargia simpatizanţilor marilor partide tradiţionale şi a nehotărâţilor ar trebui să înceteze. Cu toate acestea este ziua în care sărbătorim Marea Unire, act dorit de toţi patrioţii români, dar, paradoxal, ca niciodată la această măreaţă sărbătoare suntem mai dezbinaţi ca oricând. Şi asta o resimţim. Neclară bucurie şi speranţă, de Ziua Naţională, de această dată. Efuziunea populară şi sentimentul tonic de speranţă se regăsesc în porţii de dietă. Să rămânem totuşi cu picioarele pe pământ: întotdeauna am fost mândri de Marea Unire şi de reuşitele politicienilor (mari oameni de stat), în care românii şi-au pus încrederea. Cuvintele lor memoriale au rămas în istoria neamului. Astăzi, la o distanţă istorică, relaţia dintre politicieni şi români are alte dimensiuni, de la o zonă geografică la alta. Nu există în calendarul sărbătorilor noastre altă sărbătoare cu simbolistică asemănătoare. 1 Decembrie 1918 a fost şi expresia unei unităţi de granit, erodată –cum spuneam- sub acţiunea diverşilor factori, până la dezbinarea pe care o trăim. Dacă nu ne putem bucura în măsura dorită, în pofida angoaselor care ne domină, nu ne putem supăra pe ţară, din totdeauna deasupra sentimentelor noastre trecătoare. Urarea devenită tradiţională „La Mulţi Ani România!”, o reiterăm.
