În piaţa Taksim din Istanbul, partizanii preşedintelui Erdogan, reuniţi de două săptămâni, pentru a celebra eşecul puciului, inundă esplanada cu drapelul turc. Dacă în cancelariile europene persistă îngrijorarea faţă de purgatoriul masiv care a lovit toate instituţiile publice, intenţia reîntoarcerii la pedeapsa cu moartea – decizie care ar pune capăt negocierilor lansate în 2005 – nu impacientează ministrul turc de Externe, Mavlut Kavusoglu, care afirmă: “nu suntem descurajaţi de ameninţări”. Bătălia europeană pare de faţadă, fiindcă pentru AKP – partidul de guvernământ – ideea europeană nu are mare trecere, deşi un astfel de discurs este contrazis de sondaje, unde câmpul pro-european este majoritar. Pe şantierele diplomatice, chiar în timpul purgatoriului, se progresează. Și reechilibrarea relaţiilor regionale şi internaţionale ale Turciei, antamate înaintea puciului avortat la 15 iulie, continuă. În atenţia Ankarei sunt vecinii de la Marea Mediterană şi Marea Neagră, susţine Binali Yildirim în cotidianul Hurriyet. Cu Rusia, marele şi puternicul vecin, apropierea este accelerată şi Recep Tayyip Erdogan se întâlneşte la St. Petersburg, la 9 august, cu Vladimir Putin, care şi-a exprimat telefonic susţinerea după eşecul puciului militar. Mai multe media au indicat că serviciile de informaţii de la Moscova l-ar fi alertat pe Erdogan, în timp, despre iminenţa unei lovituri de stat. Normalizarea relaţiilor Ankarei cu Moscova a demarat la sfârşitul lunii iunie, când Vladimir Putin a primit, în scris, scuze de la Erdogan, pentru avionul de vânătoare rus doborât la frontiera siriană în noiembrie 2015. La drept vorbind, relaţiile comerciale între Turcia şi Rusia sunt vitale pentru ambele ţări. În context trebuie reamintit şi gestul de reconciliere din partea lui Vladimir Putin, prin ridicarea interdicţiei turiştilor ruşi de a-şi petrece vacanţele la Marea Neagră sau Marea Mediterană. Apoi Rusia rămâne furnizorul de gaze al Turciei, prin Gazprom, piaţa rusă absorbind în schimb produse agricole turceşti. Numai că Turcia rămâne un aliat NATO şi un partener al Uniunii Europene şi prin Brexit discuţia dobândeşte o altă importanţă. Erdogan dispune, momentan, de un instrument de şantaj la adresa europenilor, şi este vorba de reţinerea valului de migranţi către spaţiul UE, convenit printr-un acord cu Bruxelles-ul. În plus, preşedintele Erdogan demonstrează tuturor o susţinere populară masivă, care surprinde Occidentul.
Comments are closed.