În ultimii trei ani, premierul ungar, Viktor Orban, n-a lipsit de la Universitatea de vară Balvanyos, organizată totuşi la Tuşnad, unde a ţinut o prelegere cu titlu incitant, „Timpul nostru”. Media românească, cu câteva mici excepţii, n-a surmontat prezenţa premierului maghiar, dar nu s-a inflamat deloc şi a inventariat doar tonul ferm şi absenţa oricărei reflecţii, dintr-un discurs transmis în direct, cum s-a spus, de postul naţional de televiziune Duna TV şi radioul public. Poate şi datorită faptului că principalul partid de guvernământ din Ungaria (Fidesz) a pus cu botul pe labe toată presa liberă şi cine nu e cu guvernul… s-a asfixiat. Au fost adoptate o nouă Constituţie, o lege a reglementărilor mass-media, dar şi alte legi importante, totul în scopul menţinerii puterii. Până şi delegaţia Fondului Monetar Internaţional a fost trimisă la plimbare din Ungaria. În opinia lui Viktor Orban, care are alegeri parlamentare anul viitor, înaintea celor europarlamentare, în contextul actual, deşi Ungaria e membră a UE, ţara sa are şansa de a se redefini ca naţiune puternică şi liberă. Mai mult, Orban a prezis, nici mai mult, nici mai puţin decât declinul şi falimentul societăţii occidentale, înscriindu-se astfel în tabăra euroscepticilor. Prin acordarea dublei cetăţenii pentru maghiarii din afara Ungariei s-a tuşat, deloc discret, şi problema revizionismului, circumscrisă deocamdată reunificării naţiunii maghiare, fără modificarea graniţelor. Prelegerea „Timpul nostru” a fost una festivistă, excesiv pe alocuri, ceea ce s-ar putea justifica doar prin apropierea campaniei electorale. Paradoxul este altul: prin comportamentul său realmente antieuropean, Viktor Orban este o problemă a Uniunii Europene, ceea ce n-a contat prea mult la ultimul summit al PPE. Abordările naţionaliste, derapajele nenumărate nu l-au făcut, până acum, „o persoană nefrecventabilă”. Dimpotrivă. Fidesz stăruie în reevaluarea relaţiilor cu UDMR, în speranţa unui sprijin consistent la mobilizarea maghiarilor din Transilvania, la alegerile legislative de anul viitor. Asta s-a perceput. Deşi toată strategia pare perturbată de atacurile europarlamentarului Laszlo Tokes, susţinut în obţinerea postului de vicepreşedinte al PE, care a avut propriul recital, conform obiceiului. Încă un mandat de premier pentru Viktor Orban nu este de dorit, nici chiar de cancelariile europene, obsedate de propriile griji. În alte momente, prezenţa lui Viktor Orban la Tuşnad, nu ca musafir, ci ca la băi, ar fi iritat. De data aceasta s-a luat doar act de prezenţa sa şi de faptul că s-a apropiat de „linia roşie”, deloc admisibilă şi pentru un belicos şef de stat. Şi dacă site-ul Vocea Rusiei reaminteşte de buna colaborare economică a Budapestei cu Moscova, prin investiţiile reciproce ale celor două ţări, nu omite, cum era şi firesc, să pomenească de vizita din ianuarie a unei delegaţii conduse de Viktor Orban, primită de preşedintele Vladimir Putin, care „a avut cuvinte de laudă şi mulţumire pentru atitudinea realistă, constructivă şi deschisă a Budapestei”. Dar, ceea ce trebuia demonstrat abia în finalul articolului se face: şi e vorba de atitudinea Bucureştiului. Care nu prea înţelege că într-o lume în care dependenţele de marii actori politici sunt indubitabile şi de neevitat, poate avea surprize. E drept, formularea „poate avea surprize” lipseşte. Însă a-l bănui pe Viktor Orban că se joacă aidoma unui mare şahist, când, din câte ştim, nu l-a preocupat decât fotbalul, este cam mult.
