E o platitudine desigur, dar simt nevoia să o spun. Premierul Nicolae Ciucă a făcut, miercuri, câteva referiri, nu multe şi nu aprofundate, referitoare la disponibilităţile României de a produce volumul îndestulător de produse agricole, apt să asigure necesarul de consum al populaţiei. A menţionat, în context, măsurile luate în sprijinul producătorilor agricoli, al fermierilor, unele consistente, altele insuficiente, date fiind şi resursele financiare existente. Pe ansamblu însă, premierul n-a uitat de agricultură şi de componenta acestuia din aval, industria alimentară. Premierul este, aşa cum bine ştim, senator de Dolj, de loc, cum se spune, din Pleniţa. Paradisul său pierdut a fost aşadar rustic. Chiar dacă satul natal nu mai reprezintă, actualmente, lumea sa. Fiind departe de el, ca să o regăsească şi să refacă haloul magic al paradisului pierdut, ar trebuie revăzut. A vizitat, în urmă cu ceva timp, câteva obiective agro-alimentare (compania Frescoverde SRL din jud. Bihor, societatea Transavia SA din jud. Alba) sugerând prin aceste deplasări un anume interes pentru ce poate economia agro-alimentară românească. Are neîndoielnic destule semnale despre ceea ce se întâmplă în ţară. Senator de Dolj fiind, aşteptată rămâne –în pofida agendei încărcate- o vizită în Dolj, judeţ cu pondere realmente notabilă, dacă nu de excepţie, în domeniul agricol. O descindere, altminteri nefiresc amânată, în judeţul care l-a trimis în Parlament, ca senator, l-ar fi edificat mult mai concret decât o fac datele statistice pe care le oferă ministerul de resort, atunci când le solicită. Mesajul premierului privind asigurarea necesarului de consum al populaţiei este se subînţelege unul menit să alunge orice nelinişte, într-o perioadă marcată de ceea ce se întâmplă lângă noi. Ca să nu fim rău înţeleşi trebuie să fac o precizare: lumea reală a Pleniţei şi a Doljului, l-ar fi făcut pe premierul Nicolae Ciucă să vorbească despre securitatea alimentară într-o cunoştinţă de cauză deplin credibilă, tonică şi reconfortantă. La ceasul strânsului grâului, poate cea mai importantă lucrare agricolă a anului, fiindcă despre grâu se tot vorbeşte, fiind vorba de pâinea anului viitor, pe Dolj se poate conta. Ca din totdeauna. Totodată, o descindere în Dolj ar sugera că nu s-a rupt de cei care l-au votat, şi nu exclude, pe mandatul de prim-ministru, să-şi lege numele de un proiect mare, care să amintească peste ani, de primul premier postdecembrist legat de părţile locului. Ca să nu ne lungim cu vorba, rămâne aşteptat, chiar cu nerăbdare. Şi e cu neputinţă să fi uitat iarba verde de acasă.
