Şi Angela Merkel, mama rigorii, când vine vremea alegerilor, devine un candidat ca oricare altul. Cancelarul federal face deja promisiuni de campanie, care vor costa 30 de miliarde de euro din fonduri publice. Un al treilea mandat presupune şi un efort din partea contribuabililor. În cursul unei teleconferinţe cu militanţii partidului său, creştin-democrat (CDU), fostul fizician originar din defuncta Germanie de Est a detaliat programul reformelor, care trebuie prezentat oficial la 23 iunie. Într-o încercare de a stimula natalitatea într-o ţară cu populaţie vârstică (doar 13,5% din populaţie are vârsta de până în 15 ani), în timp ce 20,4% din 81,8 milioane de germani au peste 65 de ani, noul „cel mai bun prieten”, Francois Hollande, i-a sugerat câteva recomandări. Concret, alocaţia familiară va fi majorată cu 35 de euro pe lună faţă de nivelul actual, care este de 184 de euro de fiecare copil pentru primii doi. Această augmentare presupune un efort financiar de 7,5 miliarde euro din partea statului, potrivit cotidianului economic „Handelsblatt”, care a prezentat aceste informaţii ieri dimineaţă. Inclusiv calculul cotizaţiilor de pensie pe timpul petrecut de părinţi pentru a avea grijă de copii lor născuţi înainte de 1992 şi pensionarea mamelor care nu reuşesc să găsească un loc de muncă după ce au avut grijă de copii lor. Angela Merkel se gândeşte să ofere suplimentar, din fondurile publice, 20 de miliarde de euro. O anvelopă de un miliard de euro anual este consacrată construirii de noi infrastructuri. În cele din urmă, cancelarul a trebuit să crească astfel cheltuielile publice cu 28,5 miliarde euro. Această sumă este mult mai mare decât cele 15 miliarde euro, reduceri de impozite pe 4 ani promisă de şeful CDU în campania din 2009. Economia germană a rulat bine în ultima vreme, spre deosebire de cea a vecinilor săi. Cu aceste făgăduinţe, adevăraţi stimuli, Angela Merkel a făcut jocul lui Francois Hollande. Aşa că se poate spune că cei doi ai devenit „best friends forever”. Tensiunile „amicale” dintre Franţa şi Germania au trecut şi acest lucru a fost vizibil în mesajul pe care l-a avut Francois Hollande joi, cu ocazia primirii Angelei Merkel la Elysee, pentru a contura contribuţia franco-germană la viitorul uniunii economice şi monetare, care se va discuta la summitul de la sfârşitul lunii iunie. Vizitând expoziţia „Germania 1800-1939” de la Muzeul Luvru, Hollande şi Merkel au convenit asupra unor ţinte imediate şi, în principal, asupra luptei împotriva şomajului în rândul tinerilor. Evident că compromisul s-a făcut resimţit şi de o parte şi de alta, mai ales când a venit în discuţie guvernanţa economică a zonei euro. Pentru cei care îl acuză de abandonarea obiectivului de reducere a deficitului la 3% în 2013, şeful statului francez insistă că a respectat pactul de stabilitate şi creştere şi noul tratat fiscal negociat de predecesorul său şi acum se concentrează pe deficitul structural. A primit „o mână de ajutor” din partea lui Merkel, care a subliniat că „stabilitatea fiscală şi creşterea sunt două feţe ale aceleiaşi monede şi nu sunt deloc contradictorii”. Creşterea competitivităţii, reducerea şomajului şi toate celelalte probleme de acum cunoscute au fost reluate, devenind clar, de-a dreptul axiomatic, ceea ce ministrul Economiei şi Finanţelor, Pierre Moscovici, declara nu demult în „Le Monde”: o confruntare cu Germania este contraproductivă. În momentul de faţă, Merkolland desenează viitorul pentru zona euro.