S-ar putea spune că deja se intră în linie dreaptă în campania electorală pentru alegerile locale din 10 iunie. Şi, după toate aparenţele, chiar dacă au mai fost adoptate şi soluţii moderne de comunicare, gen Facebook şi Twitter, avem o campanie tradiţională atât pentru Consiliul Judeţean Dolj, cât şi pentru primăriile municipale, orăşeneşti şi comunale. În mare, circumscrise austerităţii. Măsura în care programele candidaţilor au sau nu inserţii sociale convenabile, viziuni de dezvoltare urbanistică, economică, culturală sau ecologică, prin proiecte europene, dincolo de suma de promisiuni populiste, rămâne la aprecierea alegătorilor. Priorităţile Doljului, dar şi ale Craiovei şi ale oricărei localităţi, mari sau mici, din teritoriu, sunt destule, distincte şi constituie punctele de rezistenţă ale programelor detaliate. Desemnarea propriilor aleşi locali interesează, până la urmă, orice comunitate, fiindcă ei sunt aceia care iau decizii ce influenţează viaţa locuitorilor. Apoi, peste tot se doreşte o calibrare a puterii autorităţilor publice în relaţiile cu cetăţenii, prin respectarea drepturilor omului, instituirea celerităţii şi a disponibilităţii funcţionarilor publici. Se ştiu, de acum, atât ofertele electorale, cu izul lor populist, cât şi protagoniştii. O confruntare interesantă, chiar mai mare decât pare la prima vedere, se duce pentru Primăria Craiova, unde primarul în exerciţiu, Antonie Solomon (UNPR), lipsit de un partid puternic, dar înconjurat, în continuare, de un grup de simpatizanţi, are ca principali contracandidaţi pe Lia Olga Vasilescu (USL) şi Dincă Mărinică (PDL). Ceilalţi contracandidaţi, în absenţa oricărei notorietăţi publice, fac mai mult figuraţie. Dusă pe valul intenţiei de vot pentru USL, candidatul acesteia s-a trezit, potrivit unor recente măsurători sociologice, în apropierea favoritului, fără a avea, vizibil sau perceptibil, vreun „fir roşu” în programul său electoral. Bruma de stânga, din Craiova, e pusă în dificultate, motiv pentru care ne-am reprimat criticile noastre neimportante. Oricum, lupta se duce între un candidat temerar, care promite să-i implice pe cetăţeni în procesul de decizie asupra oraşului, Antonie Solomon, şi USL (PSD, PNL), care are un candidat mai de grabă defazat de la problemele cheie ale oraşului. Este o reeditare, deşi într-o altă cheie, a campaniei electorale pentru alegerile locale din anul 2000, cu răposatul Vasile Bulucea (PSM) şi Marian Jean Marinescu (PD) ca principali actori. Rămâne de urmărit şi comportarea electoratului fidel, în alte împrejurări, al PDL, şi măsura în care îşi va susţine la vot candidatul, Dincă Mărinică, viceprimar al Craiovei. În rest, asistăm, ca de altfel şi în alte dăţi, la o invazie de candidaţi necunoscuţi, semn al vedetizării banalităţii şi mediocrităţii, şansă democratică acordată fiecăruia, la care disproporţia între notorietatea publică deţinută şi poziţia publică jinduită e ameţitoare. Oameni la care absenţa oricăror performanţe, dar şi semidoctismul, par singurele înzestrări, cu oarecare perspective de reuşită, s-au aruncat în lupta electorală, fără a avea ceva de spus, mai mult încurcând lucrurile. Alegerile locale au şi o simbolistică aparte, nedezvoltată suficient: un reprezentant pe măsura aşteptărilor, la primărie, acompaniat de un consiliu local, nu preia grijile oamenilor, ci le distribuie echitabil, el însuşi constituind suportul moral al depăşirii lor. Apoi, anumite lucruri trebuie să ni le cerem şi nouă înşine: să ne schimbăm, să intrăm în ritm, să ne purtăm cordial unii cu alţii, să nu mai aruncăm gunoiul în stradă, să circulăm, conform prevederilor, respectând semnele şi indicatoarele convenite, să protejăm şi să multiplicăm spaţiile verzi, să vorbim frumos româneşte. Adică nu doar un primar şi consiliul său local schimbă o localitate, ci toată lumea, prin propria conduită civică.