L-am cunoscut într-o zi, cu destui ani în urmă, aşa cum l-au cunoscut mulţi alţi craioveni: unul dintre copiii mei urma să suporte o intervenţie chirurgicală, deloc banală, menită să îngrijoreje teribil. Discuţia cu tânărul specialist în chirurgie pediatrică, pe atunci, a fost lapidară, dar încurajatoare. „Îngerul copiilor”, cum a fost numit, transmitea o tonică încredere celor aflaţi în astfel de ipostaze, sub semnul emoţiei depline. Fabulos ca medic, fabulos ca om al Cetăţii, căreia i-a făcut mai mult bine decât el însuşi şi noi înşine… ştim. Sau vrem să ştim. Deşi, nu rareori, multe astfel de gesturi, indiferent de amplitudinea lor, trec în uitare, din păcate. Pe lângă profesia de medic şi de om, Corneliu Sabetay a mai făcut ceva pentru noi, ca preşedinte al Comunităţii evreieşti din Craiova: ne-a ferit prin bonomia sa, spiritul său civic, cumsecădenia sa, de orice derapaj nelalocul lui. Şi nu e locul să continui. Încât, într-o istorie a Craiovei, poate ocupa un loc, pe care încă nu-l percepem în termenii reali. Natură generoasă, gata să slujească semenii săi, oricând, în numele unui hipertrofic simţ al datoriei, Corneliu Sabetay n-a inventat exigenţe abstracte, ci le-a întruchipat. Astăzi, fiind ziua lui, nu putem decât să-i adresăm cuvenita urare de „La mulţi ani!”, zile senine şi numai bine.
Suntem primul cotidian al Olteniei și Partener tradițional al celor mai importante instituții de cultură din Craiova și județul Dolj
