Liderul liberalilor, Ludovic Orban, preşedintele Camarei Deputaţilor, este hârşit cum se spune în politică. Ştie să facă jocuri de culise, să se dedubleze cu uşurinţă şi mai ales să se creadă abil în orice împrejurare. Câteodată îi iese, altă dată nu, şi îşi trădează repede viclenia, precum şi limitele de înţelegere a lucrurilor în profunzimea lor. Cu privire la protestele din toată ţara, împotriva noilor măsuri de restricţie, a spus că deciziile luate de autorităţi sunt singurele menite a reduce rata de infectare şi a salva vieţile românilor. În acest punct al discuţiei are dreptate deplină, mai ales că şi în alte ţări europene, restricţiile sanitare se înăspresc, îngrijorarea atingând cote maximie şi aseară, de pildă, preşedintele francez Emmanuel Macron, era anunţat că se va exprima în faţa francezilor pe o situaţie care se degradează, gradul de ocupaţie în secţiile de reanimare apropiindu-se de 90%. Mai multe ipoteze erau evocate. Nu mai continuăm cu alte exemple, dar reiterăm că proteste de stradă se derulează şi în alte ţări europene. Numai că Ludovic Orban şi-a continuat cu nonşalanţa sa zglobie, pledoaria astfel: „Eu nu contest dreptul oamenilor de a se exprima public, de a protesta, dar aceste acţiuni trebuie să se desfăşoare în cadru legal şi nu trebuie să se ajungă la forme extreme, la violenţă, la slogane care n-au nici o legătură cu ordinea constituţională şi cu interesul general al societăţii, cu atât mai puţin cu distrugerea de bunuri publice etc.”. Anatema violenţelor de stradă a fost pasată cu abilitate opoziţiei neconstructive. Liderul liberalilor pare bântuit de o amnezie de primăvară, dacă nu cumva memoria îi joacă feste, fiindcă nu îşi reaminteşte propriile declaraţii la protestele orchestrate împotriva guvernării social-democrate. Atunci tinerii erau frumoşi şi liberi, fiindcă scandau „plăcuţa suedeză”, şi faptul că nu existau aprobări pentru organizarea mitingurilor de protest era o bagatelă. Nu departe de mesajul lui Ludovic Orban este cel al liderului USR, Dan Barna, şi acesta condamnat la promptitudine, nebulos cu detaşare şi excesiv cu disciplină, care i-a etichetat pe protestatari „huligani şi fascişti”. Judecata categorică e frecvent un fenomen colateral al sărăciei sufleteşti. În fine, devălmăşia e generală în tabăra puterii şi dedesubturile prevalează asupra înţelegerilor de faţadă. La starea de spirit tensionată a protestatarilor nu se vine cu astfel de discursuri care exhibă autoritarismul, şi nu se potrivesc siluetelor mai curând inconsistente. Ci cu altceva. Dar ceea ce stupefiază e o veselă complezenţă faţă de ei înşişi, o impudică mulţumire de sine, o definitivă inaptitudine de a admite că din când în când li se poate întâmpla, ca oricărui om, să bată câmpii. Să se remodeleze, slabe nădejdi. Numai că supleţea lor administrativă, a lui Ludovic Orban şi Dan Barna primeşte o lovitură de măciucă de la instituţia Avocatului Poporului, sesizată din oficiu, întrucât nici una din cele 20 de hotărâri adoptate, având ca obiect starea de alertă, măsurile luate pe durata acesteia, în acest an, de Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă (CNSU) nu a fost publicată în Monitorul Oficial, iar unele dintre ele nici măcare pe site-urile oficiale, deşi conform legii, publicarea în Monitorul Oficial a actelor normative era obligatorie. Traversăm o situaţie complicată, în care puterea lipsită de tact, idei şi predispoziţie la dialog transmite şi impresia că e lipsită de orice empatie. Şi asta se resimte. Şi irită excesiv participanţii la proteste.
