La mai puţin de o lună de la alegerile legislative italiene, tergiversarea în privinţa formării unui nou guvern se menţine. După eşecul de joi, al lui Pier Luigi Bersani, preşedintele Republicii, Giorgio Napolitano, s-a angajat într-o tentativă personală de deblocare a situaţiei. Dar „furtuna este perfectă” pentru împingerea ţării într-o profundă criză.Şi totul a plecat de la… veto-ul politic. Alegerile legislative n-au dat un câştigător veritabil. Mişcarea Cinci Stele (M5S), a comicului Beppe Griloo, a obţinut 25,5% din sufragii, coaliţia de dreapta a obţinut 29,1%, iar cea de stânga 29,4%. În virtutea legii electorale, stânga deţine majoritatea la Cameră, dar nu şi la Senat. Beppe Grillo nu vrea nici o alianţă. Partidul Democrat (PD) refuză să se alieze cu Partidul Poporul Libertăţii (PdL), condus de Silvio Berlusconi, acesta considerând, la rândul său, că o alianţă cu stânga este incompatibilă. PdL, care a sosit al doilea, la un ecart de 0,4%, ar dori „o mare coaliţie” cu PD, dar cu anumite condiţii, „inacceptabile” pentru Bersani. În toiul unor negocieri febrile, pentru nominalizarea unui Executiv, mai survine o bătălie crucială: alegerea preşedintelui Republicii. Printr-un hazard al calendarului politic, mandatul lui Giorgio Napolitano ia sfârşit la 15 mai. Într-o ţară în care guvernul supravieţuieşte rareori timp de o legislatură, mandatul de preşedinte al Republicii durează 7 ani, iar deţinătorul lui joacă un rol fundamental. Dreapta consideră că rezultatul de la urne nu autorizează stânga, care deja a acaparat preşedinţia Camerei şi a Senatului, să revendice şi funcţia de preşedinte. Această funcţie este egală celei de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii. Prins în procese, Il Cavaliere ar dori Palatul Quirinale, un Elysee transalpin. Berlusconi a indicat deja două nume: al său sau al celui mai apropiat colaborator, Gianni Letta. Impasul este total şi constituirea unui nou guvern este ostaticul acestor calcule. Să mergem mai departe. În timpul primului trimestru al mandatului său, preşedintele Republicii nu poate dizolva Camerele Parlamentului. Întoarcerea la urne este imposibilă înainte de alegerea viitorului preşedinte. Pentru toată lumea, o certitudine se degajă: imposibilitatea ca actualul Parlament să dea un larg consens, necesar pentru adoptarea şi modificarea legii electorale. Fiindcă întoarcerea la alegeri fără modificarea legii electorale ar putea genera aceeaşi stare de lucruri. Dacă pieţele financiare n-ar reacţiona la ceea ce se întâmplă în peninsulă, circul ar putea continua la nesfârşit. Deocamdată, Mario Monti este desconsiderat de întreaga clasă politică, iar Giorgio Napolitano, la 87 de ani, ar putea fi reales ca preşedinte al Republicii.
