Qatar-ul a trecut în semifinale de Polonia, iar Franţa de Spania, aşa că astăzi se întâlnesc în marea finală. Qatar-ul este prima echipă non-europeană în finala unui mondial de handball, ceea ce simbolizează o nouă eră în acest sport. În 2010, această mică ţară, cu două milioane de locuitori, obţinea organizarea Cupei Mondiale la Fotbal 2022 şi a Cupei Mondiale la Handbal 2015. În pofida bănuielilor de corupţie pe seama acestor atribuiri şi a miilor de morţi pe şantiere. Din cei 16 jucători, care compun lotul Qatar-ului, doar cinci sunt qatarezi (Kamalaldin Mallash, Abdulla Al-Karbi, Hamad Madadi, Hadi Hamdoon et Ameen Zakkar), ceilalţi 11 fiind veniţi din Bosnia, Muntenegru. Egipt, Tunisia, Spania, Cuba, Iran, Siria şi Franţa. Aceşti jucători au profitat de supleţea reguleamntului Federaţiei Internaţionale, aceea că după trei ani, un jucător poate purta culorile unei alte echipe naţionale. Selecţionerul echipei este Valero Rivera, fostul coach al echipei Spaniei, campioana lumii în 2013. Se vorbeşte că fiecare jucător a primit 100.000 de euro la victorie şi are o primă de 1,5 milioane de euro la obţinerea titlului. Finala de astăzi este prefaţată de un mic război, în sensul că selecţionerul Franţei, Claude Onesta nu vede cu ochi buni o astfel de politică a Federaţiei Internaţionale. Qatar-ul este un spaţiu al hazardului, unde fiecare face ce vrea, prin regulamentul Federaţiei Internaţionale de Handbal. Franţa întâlneşte, aşadar, o echipă multiculturală, cum s-ar spune, bine motivată financiar, dar “experţii” au de bună seamă prima şansă. Să nu omitem că emirul Tamim ben Hamad Al Thani îşi doreşte imens un titlu mondial.
