În coordonarea unui remarcabil consiliu editorial (prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, acad. Dinu Giurăscu, prof. univ. Corvin Lupu, dr. Alex Mihai Stoenescu, col. (r) Filip Teodorescu, prof. univ. dr. Cristian Trancotă) şi a unui colegiu de redacţie extras exclusiv din rândul membrilor ACMRR, ultimul număr al revistei „Vitralii. Lumini şi umbre” se aliniază, prin tematică, sobrietate şi manieră de abordare, precedentelor.
Revista aparţine, în exclusivitate, foştilor lucrători ai serviciilor de informaţii din România şi încearcă, prin textele publicate, nu atât o justificare „a umbrelor”, de mult asumate, cât o evidenţiere a „luminilor”, oricum preponderentă în economia textelor. Ceea ce conferă un plus de distincţie ultimului număr al publicaţiei este „Mesajul directorului Serviciului Român de Informaţii adresat Adunării Generale a ACMRR – SRI, din 21 mai a.c.”.
„ (…) Neutralitatea politică pe care aţi manifestat-o, atitudinea civică deosebită şi moderaţia care a caracterizat activitatea conducerii şi a membrilor asociaţiei au condus la consolidarea imaginii acesteia în ansamblul sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Considerăm că, în demersurile dumneavoastră, apărarea onoarei şi demnităţii cadrelor de informaţii, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale individuale ale acestora, au constituit o preocupare permanentă, prioritară, a Colegiului Central şi a Consiliului Director al Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din SRI (…)”.
Densă tematic, bine scrisă, incitantă prin subiectele acroşate, revista „Vitralii. Lumini şi umbre” se recomandă lecturii inclusiv acelora mai tineri, care ştiu despre fostele cadre ale serviciilor de informaţii doar ceea ce li se administrează, sistematic şi premeditat, uneori fără nici un discernământ, prin presa cotidiană. Există, bineînţeles, şi în munca lucrătorilor din acest teritoriu o fertilă continuitate, benefică ţării, în măsura în care actualii decidenţi sunt dispuşi să valorifice nu atât experienţa stocată cât, mai ales, informaţiile încă viabile. Ca o observaţie cu iz general, aproape toţi semnatarii din ultimul număr al revistei menţionate dezvoltă o vocaţie narativă de invidiat, pe lângă acuitatea specifică profesiei.
