Fostul vătaf al căluşarilor din Giurgiţa, Nicolae Veleanu, recompensat cu titlul de „Tezaur uman viu”

0
188

N-a mai apucat să primească premiul în timpul vieții… Căminul Cultural din comună îi va purta numele, iar Rusaliile vor deveni sărbătoarea localității

Îmbrăcaţi cu cămăşi lungi, bătrâneşti, cu pelin, usturoi şi clopoţei la brâu, cu fesurile roşii pe cap, uimind de fiecare dată cu întregul lor ritual… Sunt călușarii din Giurgița, pe care e imposibil să nu îi fi văzut măcar o dată, de Rusalii, pe străzile Craiovei, la Alaiul Călușului Oltenesc, ori pe scenele festivalurilor din țară. Vătaf le-a fost, până în urmă cu doi ani, bătrânul Nicolae Veleanu – „nea Bălcescu”, așa cum îl strigau toți cei pe care i-a „școlit” în tainele călușului…

„Mi-a plăcut acest joc şi, mai ales, portul acesta pe care-l îmbrac cu bucurie şi, împreună cu ceilalţi căluşari, pornim din casă-n casă să tămăduim bolnavii şi să aducem binele în viaţa celor care ne primesc. Nu ştiu dacă m-oi lăsa vreodată… Poate numai când n-oi mai fi!”, mărturisea Nicolae Veleanu. Din păcate, nu mai e printre noi din aprilie 2011… A plecat „dincolo” la vârsta de 89 de ani, după ce mai bine de șapte decenii a fost în fruntea cetei de căluşari din Giurgiţa, nemaiapucând să primească, în timpul vieții, titlul de „Tezaur uman viu”.

Propunerea de acordare a distincției a venit din partea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj, fiind singura acceptată din județul Dolj dintre cele patru înaintate Ministerului Culturii. Festivitatea s-a desfășurat, la sfârșitul anului trecut, la Muzeul Țăranului Român din București, iar diploma a fost însoțită de un premiu de 1.000 de lei. Banii vor fi folosiți pentru realizarea unei plăci comemorative ce va fi amplasată pe clădirea Căminului Cultural din localitate, care îi va purta numele. Evenimentul se va desfășura în această primăvară, spune primarul Giurgiței, Viky Bonea, tot atunci urmând să fie sărbătorite, de-acum înainte, Zilele comunei.

„Căluşul nu înseamnă că pui pe tine un port popular şi începi să sari de nebun!”

S-a născut la 3 februarie 1922 și a învăţat jocul căluşarilor pe la vreo 10-12 ani, de la nişte bătrâni ai satului: Ştefan Grăbilă şi Grasu’: „Erau căluşari pricepuţi cu 70-75 de ani în urmă. Cu greu reuşeai să intri în ceata vreunuia, iar dacă nu urmăreai comenzile şi nu le executai cum trebuie mai mâncai şi bătaie! E o tehnică pentru fiecare pas şi numai neştiutorii nu-şi dau seama sau nu reuşesc să vadă diferenţa dintre un pas şi altul… Astăzi, nu zic că nu se mai joacă, dar nu mai este ce-a fost odată… Căluşul nu înseamnă că pui pe tine un port popular şi începi să sari de nebun! Eu am fesul ăsta roşu, specific costumului de căluşar din Giurgiţa, de când eram copil. La noi nu se poartă pălărie la costum, ca în alte părţi. Fesul roşu dăinuie de sute de ani… De fapt, şi jocul căluşarilor este de-o vârstă cu românii!”, le povestea Nicolae Veleanu, cu câțiva ani în urmă, reprezentanților Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Dolj.

„E ruşinos să te îmbraci în căluşar doar pentru puţinul pe care-l câştigi în Săptămâna Rusaliilor!”

A fost călușar o viață, vătaf al cetei din Giurgița, iar de la el au deprins tainele jocului toți cei mai tineri… care au vrut și au putut să învețe. „Eu am muncit la viaţa mea din greu, dar mi-a plăcut acest joc şi, mai ales, portul acesta pe care-l îmbrac cu bucurie şi, împreună cu ceilalţi căluşari, pornim din casă-n casă să tămăduim bolnavii şi să aducem binele în viaţa celor care ne primesc. Mă doare-n suflet că tinerii ăştia nu vor să mai înveţe dansul sau poate că nu pot… Te întreabă toţi dacă te îmbogăţeşti de pe urma Căluşului… Doamne, cum să te îmbogăţeşti, când se joacă doar o dată pe an?! Şi, dac-ar fi aşa, joci Căluşul numai pentru procopseală sau îl joci că îţi place ceea ce faci?! E ruşinos să te îmbraci în căluşar doar pentru puţinul pe care-l câştigi în Săptămâna Rusaliilor! Nu ştiu dacă m-oi lăsa vreodată… Poate numai când n-oi mai fi!”, mărturisea bătrânul.

Și-a însoţit ucenicii, pentru ultima dată, la 23 mai 2010, când ceata a participat la cea de-a XII-a ediţie a Alaiului Căluşului Oltenesc, manifestare care se desfăşoară anual, de Rusalii, la Craiova. Şi tot în 2010 avea să participe, tot pentru ultima dată, la Caracal, la marele Festival Naţional al Căluşului Românesc, unde au fost încununaţi cu lauri de juriul de specialitate şi ovaţionaţi de avizatul public caracalean (ca, de altfel, la fiecare ediţie a acestui mare festival la care ceata de căluşari din Giurgiţa a participat). Aici l-au cunoscut pe Nicolae Veleanu specialişti de seamă ai etnologiei româneşti, ca prof.dr. Ion Ghinoiu sau conf. univ. dr. Narcisa Ştiucă, iar maestrul coregraf Florin Teodorescu avea să întocmească referatul de specialitate care a însoţit candidatura reputatului vătaf la titlul de „Tezaur uman viu”.

Patru dosare de candidatură, o singură propunere acceptată din judeţul Dolj

Propunerea a venit din partea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj, urmare a Adresei nr. 145 din 1 februarie 2010 prin care Ministerul Culturii şi Patrimoniului Cultural Naţional solicita candidaturi din partea unor persoane ori instituţii care să îndeplinească toate condiţiile de eligibilitate. Patru dosare au fost întocmite de reprezentanții instituției: pentru Ștefan Avram – rapsod popular (caval, fluier, cimpoi) din satul Comoşteni, comuna Gângiova, Marin Sima – rapsod popular (vioară şi voce) din satul Zăval, comuna Gighera, Ion Streață – rapsod popular (vioară şi voce) din satul Ohaba, comuna Melineşti, și vătaful de călușari Nicolae Veleanu, din comuna Giurgiţa.

«Potrivit Regulamentului de acordare a titlului de „Tezaur uman viu”, dosarul fiecărui candidat trebuia să cuprindă acordul scris al persoanei propuse cu privire la depunerea candidaturii, declaraţia pe propria răspundere privind veridicitatea informaţiilor, dar și un referat de specialitate, întocmit de un specialist. Singura propunere acceptată din judeţul Dolj a fost cea a lui Nicolae Veleanu», a explicat Nicolae Dumitru, referent în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj.

Primarul Viky Bonea: „Cu așa tradiție și ceată de călușari, ar fi păcat să nu organizăm de Rusalii sărbătoarea comunei”

Bătrânul călușar s-a grăbit însă „dincolo” şi nu a mai apucat să primească în timpul vieții diploma ce însoțea titlul. Aceasta i-a fost acordată post-mortem pe data de 29 noiembrie a anului trecut, în cadrul unei ample manifestări care s-a desfăşurat la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, fiind însoțită de un premiu în bani, de 1.000 de lei. Suma va fi folosită pentru realizarea unei plăci comemorative care va fi amplasată pe clădirea Căminului Cultural din Giurgița, care, la propunerea autorităților publice locale și cu acordul celor județene, va primi numele lui Nicolae Veleanu.

„Hotărârea a fost luată în Consiliul Local Giurgița, apoi am depus proiectul spre aprobare la Consiliul Județean Dolj și acum așteptăm. Trebuie să mai completăm dosarul cu niște acte care ni s-au cerut și cât de curând vom avea decizia. De Rusalii (n.r. – pe 23 iunie) sau chiar mai repede, poate prin aprilie, vom organiza în comună o amplă manifestare. Vom așeza o placă comemorativă pe clădirea Căminului Cultural, vom face și o sfeștanie…», a declarat Viky Bonea, primarul localității Giurgița.

Acesta spune că și-ar dori ca și Zilele comunei – sărbătorite, în anii trecuți, de Sfânta Maria, însă fără consecvență – să aibă loc, de-acum înainte, tot de Rusalii. „Din câte știți, cad tot timpul la șase săptămâni după Paști, sâmbăta și duminica, așa că ar fi potrivit. În plus, ne reprezintă călușul și ar fi păcat să nu organizăm de Rusalii sărbătoarea comunei, când avem o ceată de călușari vestită și o așa tradiție în localitate”, a adăugat primarul Viky Bonea. Speranța sa, ca și a reprezentanților Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj, este că de-acolo, de sus, „nea Nicolae” să se bucure că localitatea nu l-a uitat, iar activitatea sa a fost apreciată la adevărata valoare…

 

Programul „Tezaure umane vii” – păstrători şi transmiţători ai culturii tradiţionale – reprezintă una dintre iniţiativele UNESCO privind salvgardarea, păstrarea şi transmiterea patrimoniului cultural imaterial. Scopul principal este de a încuraja statele membre să adopte acele măsuri prin care păstrătorii şi transmiţătorii anumitor elemente de patrimoniu cultural imaterial să beneficieze de o recunoaştere şi de o vizibilitate adecvate în rândul comunităţilor din care fac parte, al specialiştilor şi al publicului larg. În acelaşi timp, programul urmăreşte identificarea acelor persoane care, făcând dovada caracterului excepţional al performării în domeniul pentru care se depune candidatura, sunt capabile să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial, contribuind astfel la asigurarea viabilităţii acestuia. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, ţara noastră și-a asumat, în calitate de stat membru al Convenţiei UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, elaborarea şi punerea în aplicare a Programului „Tezaure umane vii”. În prezent, astfel de programe se desfăşoară în state precum Coreea (căreia, de altfel, îi și aparține inițiativa), Japonia, Franţa, Republica Cehă, Ungaria etc. sau se află în diverse stadii privind elaborarea şi aplicarea în Bulgaria, Turcia, Grecia ș.a.