„Listele electorale permanente”, un măr al discordiei

0
134

Decizia 731/10 iulie 2012 a CCR referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului din 29 iulie a.c. a instituit cvorumul, de acum cunoscut, prin precizarea expresă inserată în Legea 3/2000: „Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”. Cum raportarea celor 8.459.053 persoane (46,24%) participante la vot s-a făcut la listele electorale permanente, solicitarea Curţii Constituţionale constă în verificarea acestora de către instituţiile abilitate ale statului şi comunicarea unei baze de calcul reale, de către Guvernul României. Până aici lucrurile ar fi clare. Curăţirea listelor electorale permanente presupune nu doar scoaterea decedaţilor şi a celor lipsiţi de dreptul de vot prin sentinţe judecătoreşti, etc, ci şi a cetăţenilor români care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate. Şi asta în conformitate cu prevederile OUG 97/2008, care a modificat Legea 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în sensul că cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate erau scoşi de pe listele electorale permanente şi incluşi în listele electorale suplimentare. Modificarea s-a materializat în articolul 27 (al.2) al Legii 35/2008 completată şi republicată. Toţi cetăţenii români cu drept de vot, indiferent că erau în ţară sau în afara ţării, trebuiau înscrişi în Registrul electoral, actualizat în permanenţă, anual, până la 31 martie, de Autoritatea Electorală Permanentă. Ceea ce nu s-a întâmplat. Guvernul Boc, în înţelepciunea sa desăvârşită, când a modificat legea referendumului (nr.3/2000) a substituit orice menţiune legată de listele electorale cu formula „liste electorale permanente”. De aici pleacă toată confuzia. Până la modificarea respectivă, operată prin OUG 103/2009, prin sintagma „liste electorale” se înţelegea listele electorale permenente plus listele electorale suplimentare. Iniţial, articolul 5, al.2 al Legii 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului stipula clar şi expres că acesta este valabil dacă participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale. După intrarea în vigoare a OUG 103/2009, art.5, al.2 al Legii 3/2000 a dobândit următoarea construcţie: „Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”. Guvernul MRU n-avea cum să se ocupe de asemenea „fineţuri electorale” şi cu atât mai puţin să anuleze o ordonanţă de urgenţă a guvernului precedent. Cât priveşte Guvernul Victor Ponta, acesta numai la aşa ceva nu s-a gândit, după ce a fost „lovit” năprasnic, din toate părţile, şi a trebuit, finalmente, să ia „în braţe” Decizia nr.731/10 iulie 2012 a CCR, care instituise mult discutatul cvorum de 50% plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente, fără a mai comenta, pe fondul recomandărilor venite de la Bruxelles. A învinui Guvernul Victor Ponta şi de ceea ce au săvârşit guvernele prevedente în această materie nu e deloc în regulă. „Clarificarea acestei situaţii este necesară pentru a răspunde solicitărilor primite din partea CCR. Din punctul de vedere al Guvernului României, în conformitate cu legea, toţi cetăţenii români au drept de vot şi trebuie incluşi în calculele privind cvorumul, alături de cei incluşi în listele electorale permanente, Curtea Constituţională fiind cea care va decide cu privire la acest lucru”, se spune într-un comunicat al Guvernului. Lucrurile sunt relativ clare, într-o anumită logică, chiar cea a OUG 103/2009. Circa 490.000 de cetăţeni români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate n-ar trebui să se regăsească pe listele electorale permanente, ci pe cele suplimentare. De altfel, în obiecţia de neconstituţionalitate a „uninominalului pur”, formulată de grupul parlamentar PDL, acesta sesiza la CCR că „populaţia ţării, conform ultimului recensământ, a scăzut sensibil” (Decizia 782/27 iunie a.c.). Zilele trecute, cotidianul francez „Liberation” scria, referindu-se la romii din Marsilia, că „entre 1.500 et 2.000 Roms vivent en situation de grand precarite dans la cite phoceenne”. Aceştia, dar şi atâţia alţii aflaţi la cerşit, dar şi la tot felul de munci la negru, prin marile metropole europene, pe ce liste electorale s-ar mai putea afla? Oricum am întoarce discuţia, ne aflăm în faţa unui măr al discordiei, care derivă din formula „listele electorale permenente”, în interpretarea dată de Guvernul Emil Boc prin ordonanţa amintită, şi la care face trimitere decizia CCR.