Când a preluat pe 5 septembrie a.c. funcţia de prim-ministru, Michel Barnier spera să calmeze o furtună politică, care nu numai că sfâşie Franţa, dar ameninţă zona Euro, prin unda de şoc trimisă în toată Europa. După ce a fost în 4 rânduri ministru, de două ori comisar european şi era privit ca un negociator exersat, după Brexit, s-a sperat că ar putea realiza un consens între partidele politice, în vederea adoptării unui buget cu deficite ce lăcrimează ochii. Se aşteaptă acum ca Barnier să fie înlăturat, astăzi după-amiază, printr-un vot de cenzură, după ce n-a reuşit să o convingă pe Le Pen şi partidul ei Mitingul Naţional să accepte un buget cu majorări de taxe şi reduceri de cheltuieli public, dar nici Noul Front Popular, care împreună îl vor demite pe Barnier. Susţinut de un amestec de parlamentari, conservatori şi centrişti, care nu deţin majoritatea în Parlament, Barnier propusese o porţie amară de prudenţă fiscală, convins că este capabil să domolească extrema-dreaptă, după ce Mitingul Naţional s-a abţinut să se răstoarne guvernul. „Bestia neagră” a britanicilor, care dăduse dovada de un calm imperturbabil în cei 4 ani de negocieri acordului Brexit, în pofida relaţiilor reci cu guvernul conservator britanic, n-a reuşit. Mandatul său se încheie astăzi. Prezentat drept marele negociator european Barnier a clacat.
